Definitie sfarsitul dex98

SFÂRȘÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ♢ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare nu se va termina niciodată. ♢ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ♢ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ♢ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s.n.] – V. sfârși.
SFÂRȘÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ♢ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare nu se va termina niciodată. ♢ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ♢ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ♢ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s.n.] – V. sfârși.